LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Nastasia Maniu: Poeme

Din ciclul  FEMEIE INCHISA IN NEGRELE SERTARE
(Un manuscris bagat la inchisoare)

CATREN IN CUSCA
Tu vrei vrei poemul meu descult
in contra lumii sa-l asmuti,
dar el nu latra, el nu musca,
el s-a indragostit de cusca.
(1977)

______________
FEMEIE INCHISA IN NEGRELE SERTARE
(Un manuscris bagat la inchisoare)
Ce inger derizoriu am devenit,
scuipat de toti, mintit, batjocorit,
in tara-n care, vai, m-am ratacit,
si-n loc de om, iluzii am iubit;
in tara-n care semenii n-au chip,
au doar imagine inselatoare,
trasa la xerox pe ecranul mic,
daca o-nlaturi, dai doar de nimic,
in tara-n care raul nu mai doare,
caci binele a decedat de mic.
Ce inger trist am devenit, se pare,
femeie-nchisa-n negrele sertare,
un manuscris bagat la inchisoare.
Ce inger trist, ce inger de nimic !
______________
IN CEA DE-A OPTA ZI A SAPTAMANII
- In cea de-a opta zi a cifrei  7 (sapte)
se-aud vibrand tacerile in noapte -
Nu-mi pot deschide cartile,
nu-mi pot intoarce filele,
vantul bate din toate partile.
Seara se gudura casetofoanele,
ziua vorbesc microfoanele,
se-ncarca de timp camioanele,
latra pisicile, miauna cainii
in cea de-a opta zi a saptamanii.

Totusi, devreme se sting cafenelele
si mai devreme adorm bibliotecile,
isi dau demisia privighetorile,
cainii ies inainte de termen la pensie,
se schimba pozitii, guverne, sisteme,
se circula repede, se-asteapta, se teme…
Lumea-i grabita, nu mai viseaza,
se face seara in plina amiaza.
(1977)

______________
ADEVAR CU GHIMPI SI CU OTRAVA
Adevar cu ghimpi si cu otrava,
tuns la zero ca orice recrut,
fericire scoasa pe taraba,
azi nu esti, nici ieri nu te-am avut.

Moarte tandra si prea geniala
inventand viata dupa plac
ce te lafai in mormant de gala
si-mi faci semn cu degetul sa tac.

Dimineata mirosind a noapte
si a tei, si-a fan, si-a liliac,
carne care are gust de lapte
si miros de ceai si de dovleac.
(1979)

______________
DAR NU STIU SA MOR SI NICI NU VREAU
Nu am timp sa mor si nici placere
sa le cada bine unor insi.
Mi-ar da unii un pocal cu fiere,
doar sa-mi vada-n frunte ochii stinsi.

Si m-ar arde tanara pe rug
intr-o zi cu public furios.
De pe cruce dac-as vrea sa fug,
cuiul mi l-ar bate pan-la os.

Si mi-ar trage numele in teapa,
ranile mi le-ar pudra cu sare
si mi-ar da otet in loc de apa,
sa-mi inmoaie buzele amare.

Dar nu stiu si nici nu vreau sa mor
spre hatarul si placerea lor.
(1979)

______________
SUFLETE, CAPRICIU DE APRIL
Murmur dulce, bland batut in cuie,
ferastrau suav care ma taie,
spaima care e si care nu e
strapungandu-ma prin maruntaie.
Samburi cu esente vii si tari
in culcus de carne parfumata,
suflete care prin mine ari
si-ti arunci samanta inamorata
in nisipuri seci si miscatoare
ce nu dau sperante, nici azil,
te topesti ca seu-n lumanare,
suflete, capriciu de april.
(1979)
Din volumul AUTOPORTRET LA IMPERFECT
(Poemele de altadata)
NASTASIA MANIU

nici un comentariu până acum

Lăsați un comentariu